SINGURĂTATEA, mai mult decât o boală

Ce este singurătatea? Singurătatea este sentimentul că nu ai cu cine împărtăși bucuriile și greutățile vieții, că cei dragi nu îți sunt destul de aproape, că relațiile tale nu te împlinesc.
Singurătatea nu este echivalentă cu starea de a fi singur. Poți să fii singur și să trăiești fericit fără mult contact cu alți oameni. Poți, de altfel, să ai multe contacte sociale și să fii parte dintr-o familie largă, dar să suferi de singurătate, să te simți neînțeles de oamenii din jurul tău.
În viața creștinului singurătatea cea mai cruntă este starea de depărtare de Dumnezeu, vidul acela dureros care se instalează când viața spirituală nu este în acord cu Scriptura. Poți să depășești starea de singurătate socială atâta vreme cât Domnul este prietenul tău permanent și apropiat.
Totuși, Domnul ne-a creat ființe sociale, ne-a lăsat în cadrul unei biserici. Nu este sănătos, din punct de vedere spiritual și psihic, să ne izolăm de alți oameni în mod intenționat. Dumnezeu ne-a poruncit să slujim și să acceptăm ajutor din partea fraților noștri. Frica de comuniune cu alți creștini poate fi și ea un păcat al mândriei, al lipsei de dragoste.
Există și situații în viață în care Dumnezeu îngăduie să fim singuri, să nu avem familie sau prieteni aproape. Starea aceasta poate fi o luptă continuă la nivel psihic și poate duce la sentimentul de singurătate. Acest sentiment poate fi o încercare, ca noi să ne dăm seama care este starea noastră față de Domnul. Încercarea poate fi spre zidirea noastră spirituală, dându-ne oportunitatea să învățăm lucruri despre Dumnezeu pe care nu le-am fi descoperit în alte circumstanțe. În final, putem ajunge la starea de pace care se instaurează când ne lăsăm întru totul dependenți de Dumnezeu.
SINGURĂTATEA,
mai mult decât o boală
Dacă te afli astăzi în această încercare și te năpădesc gânduri de singurătate și tristețe, fii sigur că nu ești singur. De multe ori înalți rugăciuni și aștepți răspuns în singurătate. Chiar dacă răspunsul întârzie, el vine negreșit. Chiar și Domnul Isus a trecut prin astfel de momente, exclamând de pe cruce: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”(Matei 27:46b). Isus a murit pe cruce pentru noi, printre multe altele, și pentru ca noi să putem fi eliberați de acest sentiment. În final, El ne-a promis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.”(Evrei 13:5b).
Lidia Quell Brown