Smochinul

Ficus carica, denumirea științifică a smochinului a fost dată după numele localității Carica din Asia Mică, unde a fost descoperit de oameni crescând în stare sălbatică. În Biblie însă găsim scris că smochinul a existat deja în grădina Eden! După cum știm, Adam și Eva au cusut frunze de smochin laolaltă și au făcut șorțuri după ce li s-au deschis ochii și au văzut că sunt goi (Geneza 3:7). În acest verset smochinul este chiar primul pom numit în Biblie și singurul din grădina Eden! Un articol în cunoscuta revistă Science din 2006 descrie descoperirea a nouă smochini fosilizați în așezarea neolitică Gilgal I localizată în Valea Iordanului subliniind faptul că a fost o plantă cultivată cu cca. 6500 de ani în urmă în Orientul Apropiat. Prin acest fapt, smochinul este așezat în agricultură înaintea grâului, orzului și legumelor. Această descoperire nu face nimic altceva decât să întărească ce scrie în Biblie!                     În versete din Vechiul Testament smochinul este enumerat printre sursele cele mai cunoscute și importante din timpul israeliților. Vedem că smochinul a existat în grădina Eden (Geneza 3:7), în Egipt (Numeri 20:5), în țara promisă, Canaan (Deuteronom 8:8) și de-a lungul anilor le-a folosit oamenilor de hrană și leac.
În zilele noastre smochinul este cultivat printre altele în Zona Mediteraneană , Asia Mică, California, Mexic, Australia și Noua Zeelandă. Fiind îngrijit și protejat bine în timpul iernii, smochinul se poate adapta la un climat mai răcoros și mai umed. În Austria fructele se găsesc în mare parte importate din Turcia, Grecia și Italia. Dar, după cum știm, nu se compara aroma acestora cu cele din grădină.  În România sunt condiții prielnice de cultură în sudul și sud-vestul țării, ca exemplu în Drobeta Turnu Severin, Coronini, Timișoara, Moldova Veche, dar și în Dobrogea unde sunt recomandate soiuri care fac fructe roșii, galbene și verzi, deoarece acestea au timp destul să se coacă. Fructele se consumă de obicei uscate, dar și proaspete. Preparate le găsim printre altele sub formă de dulceață, gem, compot și în diverse rețete orientale. Ceaiul preparat din smochine este cunoscut ca fiind tonifiant, diuretic și emolient, prin care aduce rezultate bune în tratarea bolilor căilor respiratorii, cum sunt bronșita, laringita și stări febrile. Dar nu numai fructele se folosesc medicinal. Frunzele și lăstarii se pot folosi printre altele în tratarea tulburărilor circulatorii sau contra negilor, bătăturilor și înțepăturilor de insecte. Dumnezeu s-a folosit prin Isaia de o turtă de smochine pentru a-l vindeca pe Ezechia (1 Împărați 20:7, Isaia 38:21).
Ca urmare a importanței alimentare smochinul simbolizează la ora actuală prosperitate şi fertilitate. Smochinul, fiind un pom cunoscut încă din vechime, a fost folosit de Isus în diferite împrejurări pentru a învăța ucenicii Săi lucruri elementare. Chiar și puterea Lui nemărginit de mare și-a arătat-o făcând un smochin să se usuce din rădăcină (Matei 21:19-21, Marcu 11:13-14)! Faptul că Isus a mers să vadă dacă găsește ceva în afară de frunze cu toate că nu era vremea smochinelor arată că nu a căutat doar ceva să mănânce, ci le-a dat o lecție ucenicilor care până în acele clipe văzuseră de mai multe ori minuni. Isus care prin Trinitate este de fapt Creatorul acestui Univers, a cunoscut faptul că smochinul este un pom umed și că nu se găsesc fructe în el, cu toate că un smochin ajunge să dea roade până la trei ori pe an! De data aceasta Isus își arată puterea Lui pedepsitoare. Ucenicii rămași uimiți de uscarea pomului într-o clipită după blestemul pronunțat au fost încurajați de Isus cu cuvintele următoare:  ”Adevărat vă spun că, dacă veți avea credință și nu vă veți îndoi, veți face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia; ci chiar dacă ați zice muntelui acestuia: „Ridică-te de aici și aruncă-te în mare”, se va face. Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.” (Matei 21:21,22) Oare chiar așa? Să fie chiar așa mare putere în rugăciune? Negreșit! Avem atâtea dovezi în Biblie, în istorie, poate chiar în viața personală. De ce să nu ne folosim de această armă puternică?
Slavă lui Dumnezeu că au rămas peste vremuri aceste învățături de preț și avem harul să le cunoaștem și noi! Însă să nu cădem în ispita de a ne obișnui cu ele așa de bine încât să uităm să mai și practicăm!
Vedem în pilda smochinului neroditor (Luca 13:6-9), câtă răbdare are Dumnezeu cu noi, folosindu-se de smochin ca simbol pentru om. După trei ani de așteptare, acest pom încă nu dăduse rod și stăpânul a cerut să fie tăiat. Doresc să menționez faptul că smochinul este un pom care rodește timpuriu, deci era normal să aștepte stăpânul rod în el! Vierul însă (care îl reprezintă pe Isus) a intervenit și a promis să se ocupe de el. Totuși, nu era sigur că va face rod pe viitor. Cât de trist! Isus se ocupă de noi, ne învață în nenumărate feluri cum să fim roditori – ne vorbește prin Biblie, prin predici frumoase, uneori prin copii sau necredincioși, chiar citim cărți de studiu cu scop de a ajunge la tot mai multă cunoștință. Dar la ce folos, daca nu TRĂIM ce știm?
Isus încă mai sapă împrejur, încă mai pune gunoi la rădăcină. Prin aceasta ne dă condițiile cele mai bune de a face rod bun, pentru că nu numai stăpânul se uită la roade. Nu e așa că și noi ne uităm după ele la alții? Cu siguranță, deoarece ”după roade îi veți cunoaște” (Matei 7:16-20). Și după cum este scris în Matei 7:8: ”Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune”, „că atunci când trăiam sub firea noastră pământească, patimile păcatelor, ațâțate de Lege, lucrau în mădularele noastre și ne făceau să aducem roade pentru moarte. Dar acum, am fost izbăviți de Lege și suntem morți față de Legea aceasta care ne ținea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă.” (Romani 7:5-6).
Așa dar să facem roade vrednice de pocăința noastră (Matei 3:8) și ne vom bucura o veșnicie cu Acel care ne-a creat pe noi, universul, pământul și smochinul!
Ligia Gâlcă