SUFERINȚA MARIEI

Suferința este inerentă condiției umane, cu toate acestea, copiii lui
Dumnezeu sunt chemați la slujire, să-și lase deoparte așteptările și dorințele lor pentru a împlini chemarea lui Hristos. Primul exemplu de curaj, ascultare şi devotament din Noul Testament este Maria, pentru că printr-o femeie a intrat blestemul în lume și printr-o altă femeie a venit Răscumpărătorul. Când studiem Scripturile observăm că planul mântuirii lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi este același ca și pentru Maria. Planul Său este centrat în persoana lui Isus Hristos.

Este bine să reflectăm asupra sacrificiilor pe care Maria le face pentru Fiul ei și pentru Dumnezeul ei. Ca mamă, depune aceleași eforturi pe care toate mamele le fac: protecție, hrană, îngrijire, etc.; de asemenea, Maria îndeplinește două acțiuni centrale credinței, Îl slujește pe Isus și mărturisește despre El (Luca 1:46-47). Ca răsplată primește mântuirea și viața eternă.
Să urmezi pe Isus implică suferință, Isus spune:
„[…] Oricine își va pierde viața pentru Mine o va mântui” (Luca 9:24). „[…] Nu, este mai mare dragoste decât să își dea cineva viața pentru prietenii săi. Voi sunteți prietenii Mei dacă faceți ce vă poruncesc Eu.“ (Ioan 15:13-14).

În Filipeni apostolul Pavel afirmă că a pierdut totul pentru a-L câștiga pe Hristos. (Filipeni 3:8). În Evrei ni se spune că nu trebuie să uităm să facem bine și să slujim, deoarece acestea sunt jertfe plăcute lui Dumnezeu (Evrei 13:16). Când facem aceste lucruri, Dumnezeu le dă valoare ca „[…] o jertfă vie, sfântă, plăcută…” (Romani 12:1).
Încheiem înțelegând că sacrificiul implică renunțare. Maria și-a riscat viața, reputația și căsătoria. La fel ca Maria, suntem chemați să renunțăm la orice pentru Hristos, o renunțare care este primită de Tatăl ca închinare și care ne conferă moștenirea vieții veșnice (Matei 19:29).

Niculina Cruceru