Tabăra 2016, Biserica Gloria Salzburg

Preaiubiți frați și scumpe surori! A fost o deosebită plăcere pentru mine să slujesc odorurile dumneavoastră și o consider ca o mare binecuvântare în dezvoltarea mea ca slujitor al Domnului și un mare har oferit de Bunul Dumnezeu. Este al II-lea an consecutiv în care am putut onora invitația dumneavoastră și doresc din tot sufletul să vă mulțumesc pentru încrederea acordată.

Am să vă spun o poveste… Era o zi frumoasă și caldă în primăvara anului 2010. Împreună cu fratele Manu Negrea am slujit pentru prima dată în orașul Salzburg. O clădire mică. Un demisol de fapt, unde o mână de oameni, aproximativ 20, cu fețe strălucitoare împodobeau modesta încăpere, consacrată a fi lăcaș de cult. Anul acesta, 2016, este unul sabatic pentru mine, deoarece este al VII-lea an consecutiv în care vă slujesc, fie o dată, fie de două ori pe an. Nu știu cât de utile au fost predicile mele pentru biserică, dar un lucru este cert, eu am crescut foarte mult împreună cu voi.
După șase ani de zile, astăzi mă bucur să văd încolțind sămânța presărată preț de aproape un deceniu, la care se adaugă bineînțeles echilibrul, statornicia și maturitatea slujitorilor bisericii. Dați slavă lui Dumnezeu, mulțumindu-i pentru ei: Mihai, Adi, Ionel, Călin – oameni integri și doritori de lucrare curată. Mă uit astăzi în urmă, puțin, că nu pot privi mult în urmă, orbit fiind de lumina prezentului.

Văd o biserică ,,GLORIA” închegată, mare și frumoasă, împodobită cu tineri frumoși și pocăiți, cu instrumente care mai de care mai deosebite și formații dintre cele mai selecte. Da, sunt ei bebelușii și copilașii anilor 2009, 2010…, care astăzi sunt mari. Suficient de mari încât să poată sluji Domnului fiecare cu darul lui. Și o fac bine, chiar foarte bine. Sunteți un exemplu de urmat pentru această țară, Austria. Știu. Veți zice că mai sunt multe de schimbat și desăvârșit. De acord. Până la venirea Domnului suntem parte a procesului de desăvârșire. Dar mi se bucură inima în Domnul, știindu-vă pe drumul cel bun. Mă bucur nespus să știu că luptați lupta cea bună. Am discutat puțin cu surorile responsabile de taberele copiilor și tinerilor și nu pot să vă transmit decât sincerele mele aprecieri pentru promptitudinea de care ați dat dovadă, privind buna desfășurare a taberei, sub toate formele în care v-ați implicat. Vreau să înțelegeți că faceți o lucrare duhovnicească investind în generația tânără. Aceasta va crește bine. Va crește drept spre satisfacția dumneavoastră și împlinirea planului lui Dumnezeu. Aceasta cu atât mai mult cu cât sunt destul de puține biserici care conștientizează importanța investiției în copii. Niciodată nu e prea mult. Ei, copilașii, reprezintă lumina ochilor dumneavoastră, sunt îngerii care vă înseninează diminețile, carne din carnea voastră și os din oasele voastre. Mare să vă fie bucuria văzându-i cum cresc ca niște lăstari ai casei Domnului. I-am găsit anul trecut ca niște copii; astăzi sunt tineri pe care vă puteți baza. Iubiți-i!

În cursul celor 5 zile, cu puterea și lumina pe care Dumnezeu mi-a dat-o, am semănat Cuvântul vieții. Așteptați în răbdare răspunsul Domnului și recolta. Să nu forțați vremea recoltei. Ei sunt prorocii pe care îi va ridica Dumnezeu, predicatorii bisericii dumneavoastră, între fete se află mămicile bune și credincioase ale nepoților voștri. Creșteți-i în frica Domnului și nu-i întărâtați la mânie. Un slujitor spunea că dezamăgirea unui copil este un păcat de neiertat. Apreciați-le activitatea lor dar și a învățătoarelor care fac o muncă într-adevăr nobilă. O muncă pe care nu o poate face decât cel dăruit de Dumnezeu și învrednicit de la naștere să o facă. Echipa de slujire a demonstrat o înaltă ținută morală prin răbdare, creativitate, dragoste și multă sârguință. Iar focul de tabără a fost unul cu totul memorabil. Momente trăite preț de aproximativ trei ore în rugăciune vor rămâne gravate în inimioarele și conștiințele lor pe viață.

Tabăra a fost a copiilor, dar revărsarea Rusaliilor de la sfârșit a fost una matură, supravegheată și biblică. Fetele lăudând pe Domnul atât în limba maternă cât și în felurite limbi, cântări intonate de părinți, strigăte materne de susținere pentru pruncii lor și mulțumire și câteva baxuri de șervețele îmbibate în lacrimile pocăinței. A fost o seară a lacrimilor, da, lacrimi de bucurie, a iertării, a grațierii, a eliberării de patimi și acceptării în harul lui Dumnezeu. Finalul a fost unul de cer. Copii înlăcrimați îmbrățișându-se unii pe alții, cerându-și iertare reciproc, fericirea care radia pe fețele lor sclipitoare era una inegalabilă. S-a coborât așadar slava lui Dumnezeu peste noi ca la Rusalii. Nu au avut nici o emoție, că acolo unde este prezent Duhul lui Dumnezeu, El deține în mod absolut controlul.

E deja dimineață. E ora cinci. Mă pornesc imediat spre casă. Rămâne aici o parte din mine dar merge cu mine speranța și bucuria că Duhul lui Dumnezeu a preluat controlul în viața copiilor voștri. Știu că îi veți ajuta să rămână în această stare de har, consolidând altarele rugăciunii, care probabil în unele case au fost sfărâmate. Vă iubesc! Vă doresc toate binecuvântările din lume. Duhul lui Dumnezeu să se odihnească peste biserica ,,GLORIA”, făcând cinste împărăției lui Dumnezeu.

„Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu la judecată.“ Eclesiastul 11:9

Onisim Botezatu