TATĂL RISIPITOR!

Pilda fiului risipitor (Luca 15:11-23) este una din cele mai cunoscute pilde din Biblie și este recunoscută în întreaga societate non-creștină ca o scriere deosebită, cu o valoare profundă. Poate că titlul pe care l-am dat articolului pare în contrast cu pilda, dar vom vedea pe parcurs că are relevanță. În inspirarea acestui articol m-am folosit și de cartea ”Dumnezeul risipitor” scrisă de Tim Keller, pe care o recomand.
PERSPECTIVA FIULUI CELUI MIC
Pilda fiului risipitor nu este străină pentru un creștin care a frecventat Biserica. Se revine destul de des asupra acestei pilde în predici pentru că evidențiază povestea unui om care se întoarce la Dumnezeu, poveste care ne reprezintă pe fiecare din noi, cei creștini într-o măsură mai mică sau mai mare. Cel mai des, interpretarea pildei se face din perspectiva fiului celui mic. Acest fiu are un moment de răzvrătire în viața lui când vrea să iasă de sub autoritatea tatălui și își cere drepturile pentru a putea fi liber să-și trăiască viața după plăcerea lui. Tatăl îi dă partea lui de moștenire și el pleacă. După ce cheltuie tot, ajunge falit, într-o stare deplorabilă, în care el are un moment de retrospectivă și înțelege că, dacă se va întoarce la tatăl lui, va avea o șansă ca să-și reabiliteze cumva viața. Fiul cel mic se întoarce la tatăl lui care-l primește înapoi ca fiu cu drepturi depline.
PERSPECTIVA FIULUI CELUI MARE
În umbra acestui fiu mic, mai apare încă un unghi de a interpreta pilda și, anume, din perspectiva fiului celui mare care apare mai proeminent în finalul pildei. El reprezintă tipul de fiu care întotdeauna îi este loial tatălui, este harnic, se trezește la timp, își face slujba bine, respectă regulile, nu este răzvrătit. Aceasta era toată relația pe care o avea cu tatăl lui, era o relație strict profesională, din obligație sau doar cu intenția de a fi loial ca să primească moștenirea după moartea tatălui.
Conform tradiției evreilor, fiul cel mare trebuia să-l protejeze pe cel mic și mai mult, trebuia să vegheze asupra lui, dar fiul cel mare nu-l considera pe cel mic ca frate, el se adresează tatălui cu ”acest fiu al tău”. Acesta nu avea nici un fel de relație cu tatăl lui, nu-l cunoștea, nu-i cunoștea gândurile, intențiile sau inima. Aspectul reiese din mirarea pe care a avut-o în momentul când află că tatăl a organizat acel ospăț în cinstea întoarcerii fiului celui mic. Dacă fiul cel mare avea o relație profundă cu tatăl lui, credeți că ar fi fost surprins de ceea ce a făcut sau nu ar fi știut că tatăl îl așteaptă cu mare nerăbdare pe cel mic să se întoarcă și că își dorește din inimă reîntregirea familiei? Din contră, el a fost mirat și chiar dezgustat. Problema fiului celui mare devine mai gravă în situația în care el refuză să ia parte la ospățul organizat de tatăl, lucru care reprezenta o insultă și chiar o umilire în cultura evreiască, ca protest că nu este de acord cu acel banchet. El refuză să intre în casă, ceea ce-l determină pe tatăl să iasă afară și să-l cheme, și, în final, vedem că toți erau bucuroși și se veseleau, dar încă nu știm ce s-a întâmplat cu fiul cel mare. Pilda se încheie, dar fiul cel mare este încă afară; intenționat lasă Isus pilda cu un deznodământ deschis pentru a ne pune pe gânduri.
Dacă privim peste timp și la cum se interpretează această pildă în contextul evanghelic, ambii fii se regăsesc și astăzi în diferite stagii ale călătoriei lor. Cazul fiului celui mare, din nefericire, nu are un final fericit sau încă nu știm cum să-l deducem, deoarece situația lui este aparent mai acută decât a fiului celui mic. Problema autoîndrepățirii și a propriei neprihăniri, a lipsei relației profunde cu Dumnezeu, problema mândriei, toate acestea sunt regăsite în caracterul fiului celui mare, adică în caracterul unui ”creștin” care frecventează Biserica. El își face datoria de membru în biserică, nu întârzie, respectă regulile, dacă este implicat în slujire, el de fiecare dată va fi pregătit și conștiincios, dornic de implicare, poate chiar și în misiune și așa mai departe. Problema acestui tip de creștin este aceeași cu cea a fariseilor din vremea Domnului Isus pe care i-a criticat cel mai mult, mai mult chiar și decât pe vameși. Acest creștin legalist este într-o stare teribilă, toată slujirea este doar datorie pentru el, nu este din dragoste pentru Tatăl, relația cu frații este strict profesională și la fel de profesională este și relația cu Dumnezeu, poate chiar inexistentă. Din nefericire finalul lor este în dilemă și la fel de deschis doresc și eu să-l las…
PERSPECTIVA TATĂLUI
Un al treilea unghi din care doresc să privim pilda este din perspectiva tatălui. Într-adevăr pilda se cheamă „Pilda fiului risipitor”, dar oare cine a cheltuit cel mai mult, fiul cel mic sau tatăl?
Haideți să privim asupra modului în care tatăl se comportă de-a lungul întregii pilde. În pildă apare fiul cel mic care-i face acea cerere tatălui de a-i da partea lui de moștenire. Cererea copilului este destul de ambițioasă. În vremea respectivă, cum, de altfel, și astăzi este valabil, în momentul decesului unui om se deschide testamentul lui și conform cu testamentul, bunurile pe care le posedă decedatul, se împart familiei rămase în urmă. Oare care a fost dorința fiului celui mic față de tatăl? Este de remarcat că tatăl acceptă această cerere și renunță la avere împărțind-o între cei doi fii, oferindu-i celui mic libertatea și partea lui de moștenire. Deci onoarea tatălui a fost distrusă și acceptă că fiul lui îi dorește moartea, deci averea lui era mai de preț decât viața lui, în ochii fiului.
După întoarcerea fiului celui mic cu mâinile în buzunar și într-o stare decăzută, averea pe care i-a oferit-o tatăl era toată cheltuită. În momentul întoarcerii lui, se pot remarca câteva detalii foarte importante și, anume, faptul că tatăl l-a observat de departe. Îmi place să cred că zi de zi l-a așteptat ”în prag” să se întoarcă și când îl vede aleargă la el. Era neobișnuit ca un tată să alerge spre fiul lui să-l întâmpine, în acea cultură. Era o problemă de onoare și respect față de sine, dar tatăl trece peste aceste lucruri și aleargă să-și îmbrățișeze fiul, și l-a sărutat mult. Ce moment deosebit al reîntâlnirii lor când tatăl îl reprimește în familie. Fiul cel mic regretă ceea ce a făcut, dar tatăl se grăbește în a-l primi înapoi ca fiu cu drepturi depline, adică cum a fost înainte să plece, cu dreptul de a moșteni din nou o parte din averea lui care era deja diminuată. Fiul primește o haina nouă, sandale și inel în deget și toate urmate de o mare petrecere de bucurie.
Observați că toate aceste lucruri au loc pe cheltuiala tatălui. În alta ordine de idei, tatăl a renunțat la tot ce a avut pentru fiul lui, averea era deja diminuată și împărțită între cei doi fii, onoarea și respectul lui în acea comunitate au fost terfelite datorită acțiunilor lui, dar nu l-a interesat. Deci toată cheltuiala a fost pe spatele tatălui.
Și în final, refuzul fiului celui mare de a intra la ospăț i-a adus o și mai mare dezonoare. El a rămas afară la ușă ca protest, arătând comunității respective că nu este de acord cu ceea ce face tatăl. Aceasta dezonoare ar fi putut duce la dezmoștenirea lui, dar tatăl din nou se umilește și-l roagă insistent să intre la petrecere, refuzând să-l pedepsească.
Acum mă întreb eu: ce ar mai fi avut acel tată și nu a cheltuit ? Nimic! El a cheltuit totul, a dat totul din dragoste pentru fiii lui, ca să fie reabilitați. Acum poate că are sens titlul pe care l-am ales pentru articol.
DUMNEZEU TE AȘTEAPTĂ
Tatăl din această pildă este o reprezentare a lui Dumnezeu, o mică ilustrație a ceea ce a făcut EL pentru noi. Tatăl care așteptă în prag… poate că tatăl tău pământesc nu te-a așteptat niciodată, nu te-a iubit sau poate nici nu l-ai cunoscut. Dar Tatăl ceresc, Dumnezeu, niciodată nu a renunțat în a te aștepta, dacă ești departe de El. Tot ce a avut a cheltuit pentru tine, tot ce a avut mai scump a dat. Crezi că nu se bucură să te vadă că te reîntorci la El? Ospățul, haina, încălțămintea și inelul toate sunt pregătite pentru tine ca să te întorci, inclusiv, moștenirea ca fiu.
Dacă te afli în situația fiului celui mare, legalist și lipsit de dragoste pentru El sau ești fiul cel mic răzvrătit și departe de El, să nu uiți că mulțimea păcatelor tale nu poate depăși marea Lui dragoste pentru tine. El a cheltuit totul, deci ai preț în ochii Lui.
Daniel Coman