TEAMA DE ZBORUL COPIILOR

TEAMA DE ZBORUL COPIILOR
Mărturie

Melina este cel de-al doilea copil din familia noastră și cea mai ambițioasă. În școala primară I-IV a mers destul de greu cu școala. De altfel nu putea memora niciun verset, mereu le spunea invers, coadă cap. Au fost momente când ne-am îngrijorat foarte tare din cauza asta și ne rugam pentru ea. Avea momente când nici ea nu credea în ea și se supăra foarte tare. Am început să lucrez cu ea prin a-i interzice să mai folosească cuvinte ca „nu pot, nu știu”.
A terminat clasa a IV-a și a mers la noi în sat, Mannersdorf, la școala Mittelschule. Chiar din clasa a V-a a început să avanseze foarte mult cu școala. A terminat clasa a V-a și a VI-a printre cei mai buni, așa că voia să se transfere la Gimnaziu.
Eu nu am fost nicio clipă de-acord cu ea să își schimbe școala și să facă naveta încă din clasa a VII-a. Începuse vacanța de vară iar ea o ținea cu schimbarea școlii. Ca și mamă nu m-am simțit pregătită pentru această schimbare, mă întrebam dacă am investit și sădit în ea destul de mult Cuvântul Lui Dumnezeu, dacă plecarea ei nu o va schimba. Trebuie să recunosc că uneori exageram, dar îmi era frică să îi dau drumul la aripi și să zboare. Vedeam totul ca fiind prea devreme.
Într-o zi am avut o discuție un pic mai aprinsă în care i-am amintit tot ce vedeam eu negativ despre schimbarea școlii, crezând că o voi putea convinge să renunțe. Când am văzut că efortul meu este în zadar, i-am spus așa: Eu una nu sunt de-acord cu schimbarea școlii, dar în același timp nu aș vrea nici să-ți tai aripile așa că îți rămâne doar o singură variantă să ajungi la gimnaziu: să te rogi Domnului! Și, dacă este voia Lui ca tu să mergi la Gimnaziu, atunci El să te ajute, să îți trimită omul de care ai nevoie să te ajute să intri la acea școală (pentru că alte colege trimiseseră scrisori și fuseseră refuzate pe motiv că nu mai sunt locuri). Speram că nu va fi loc nici pentru ea, și totodată credeam că voi îngreuna situația, gândindu-mă că nu o să vină nimeni să o întrebe dacă vrea să meargă la Gimnaziu.
Așa s-a terminat discuția noastră, ne-am îmbrățișat și fiecare știa ce are de făcut. Luna iulie a trecut extrem de repede, doar ce ne întorsesem din concediu și vecinii de peste drum care se îngrijeau de casa părintească, făcuseră curățenie în curte și erau pe punctul de plecare când eu am ajuns acasă de la cumpărături. Au coborât din mașina lor și au venit la mine, iar ca să nu stăm afară i-am invitat înăuntru. Din vorbă în vorbă, ei le-au întrebat pe fete cum merg cu școala, la ce școală sunt, etc, iar Melina le-a spus că ea și-ar fi dorit să meargă la Gimnaziu dar nu a reușit. Mai erau două săptămâni și începea școala și oricum era prea târziu să se mai poată înscrie.
Soțul vecinei a întrebat-o atunci dacă poate să îi arate diploma (Zeugnis), iar după ce Melina i-a adus-o, a felicitat-o și i-a spus: Vorbesc eu pentru tine, Melina, eu am fost directorul școlii vreo 30 de ani.
A fost exact cum am spus eu, deși am crezut că așa voi îngreuna lucrarea Lui Dumnezeu, uitând că Dumnezeu este un Dumnezeu al detaliilor. Din acel moment am înțeles că este voia Lui Dumnezeu ca ea să meargă acolo și tot din acel moment am știut că El îi va fi scut și pavăză. După ce a vorbit și am fost să ducem hârtiile de care era nevoie, în timp ce așteptam, Melina mi-a spus: Trei săptămâni m-am rugat și nu s-a întâmplat nimic, apoi am început să mă rog altfel, dar niciodată nu am vrut să renunț, chiar dacă nu vedeam răspunsul, știam că va veni.
Dacă te rogi de multă vreme și nu vezi încă un răspuns, schimbă-ți rugăciunea, dar nu te da bătut/ă. Lui Dumnezeu îi pasă și de firul de păr care îți cade. Nu uita că El este și un Dumnezeu al detaliilor!

Adina Năsăudeanu