Unde este acum Samson?

Suntem în anul 2017 și din tot
mai multe biserici lipsesc tinerii. Unii
pleacă la alte biserici iar alții vin doar
pentru a-i face fericiți de moment pe
părinții lor. Dar sunt și mulți care nu
mai vin deloc. Tinerii aceștia au fost
duși la binecuvântare, au fost la școala duminicală în bisericile
noastre, iar unii din ei au fost chiar botezați în apă. Din ce cauză
oare nu sunt atrași de Biserică? Datorită faptului că acest subiect
este unul destul de sensibil, voi încerca să fiu cât mai sincer în
exprimarea gândurilor mele. Ca unul care sunt încă tânăr cunosc
mulți tineri care nu mai sunt cu noi în Biserică, dar și dintre
cei rămași prea puțini îl slujim pe Domnul și suntem implicați în
lucrarea Domnului.
1. Nevoile tinerilor.
Generația părinților noștri care s-au stabilit în Austria acum un
sfert de secol s-a concentrat și se concentrează într-un mod exagerat
asupra implicării și a slujirii lor în toate departamentele
Bisericii, iar tinerii au rămas în mare măsură neglijați.
Elementele închinării din Biserici (muzică, predică, rugăciune)
au rămas prea clasice și prea vechi pentru mintea generației
născută în Austria, care sunt crescuți într-o societate cu multă
ordine și disciplină, iar cărora școlile le-au inoculat un mod de
gândire și de acumulare a informațiilor clar și sistematic. S-a
creat un gol în inima lor care nu poate fi umplut, numai printr-o
reformă a închinării, după Scriptură, care să satisfacă această
nevoie a lor. Nu se folosesc toate resursele financiare și spirituale
pentru a fi atrași tinerii în Biserică.
Consider că este biblic în primul rând să facem totul pentru
tinerii născuți și crescuți în Biserică, și numai după ce problema
aceasta este rezolvată, să ieșim în afară, investind timp, energie
și foarte mulți bani pentru oamenii nemântuiți din alte zone și
din alte țări.
Privind acum în viața acestor tineri, consider după observațiile
și cunoștințele mele că la acești tineri există cel puțin trei
piedici care îi țin departe de Biserică.
2. Piedici în calea tinerilor.
• Anturajele și prieteniile necreștine i-au atras pe cei mai
mulți foarte devreme, înainte de a avea o întâlnire reală cu Domnul.
• Au părăsit cadrul creștin și, asemenea lui Samson, s-au angrenat
în relații nepotrivite cu persoane care nu sunt din poporul
lui Dumnezeu. În lupta lor pentru a-și satisface propriile dorințe,
dar și de a fi în același timp și pe placul părinților lor, duc o viață
lipsită de sens și într-o mare confuzie. Acolo, departe de Biserică,
și-au format un mod de gândire după care cred că pot să se descurce
singuri în viață, fără Biserică,
fără Dumnezeu și chiar fără
părinți. Samsonul secolului 21 își
pierde puterea și vlaga cu lucruri
nefolositoare pentru că a ieșit din
zona Bisericii și a prezenței Domnului.
• Viața îndestulată pe care o au ei îi împiedică să vadă că
aceasta nu este o întâmplare, ci este harul și binecuvântarea lui
Dumnezeu pentru ei, prin părinții lor. Nu au puterea să răspundă
afirmativ la chemarea Domnului și a părinților lor de a reveni în
Biserică, acolo unde a fost locul lor, unde este locul lor și unde le
este asigurat viitorul.
3. Soluții practice.
Ar fi lipsit de sens să scriu cele de mai sus fără să propun și o soluție
practică care să se adreseze nouă, tuturor celor care avem
convingerea că aceasta este o nevoie mare și foarte urgentă a
Bisericii. Acum nu mai este important ce și cât ne costă; a venit
vremea să facem totul pentru revenirea lor acasă.
Această soluție, pe care aș vrea să o propun, ne cere să
renunțăm la părerile noastre acuzatoare despre ei, și să începem
un proces practic de post și rugăciune, contactarea personală
a fiecăruia dintre ei de către slujitorii Bisericii în colaborare cu
părinții lor, precum și constatarea stării în care se află fiecare
dintre ei și tratarea problemelor lor după natura și gravitatea lor.
Ar fi de dorit și consultarea părerilor lor cu privire la ce ar vrea
ei să fie Biserica, apreciind toate părerile lor bune și dovedit cu
Scriptura că părerile lor nebiblice nu pot fi puse în aplicare.
Stabilirea unor relații de prietenie prin întâlniri periodice, nu
neapărat la Biserică, dar într-un cadru în care ei să poată să își
spună deschis toate dorințele lor.
Formarea de grupuri care conțin tineri implicați în slujire,
care să întrețină o atmosferă creștină care să poată face posibilă
întâlnirea lor cu Domnul. Și când ei se vor întoarce la Casa
Domnului, chiar dacă e doar pentru un eveniment mai special
sau pentru totdeauna, să îi primim cu brațele deschise, așa cum
sunt și cum am primi pe cineva care ar veni pentru prima dată în
Biserică. Fără reproșuri sau multe întrebări despre trecutul lor, și
îndreptându-i spre Dumnezeu, lăsându-L pe Dumnezeu să analizeze
și să cântărească trecutul lor.
Toți acești pași ar trebui parcurși în colaborare cu conducerea
Bisericii și cu părinții lor. Îmi doresc foarte mult realizarea
acestui lucru, ca unul care am trecut și eu prin ispitele și problemele
tinerești și prin care la vremea mea am înțeles sensul vieții
și satisfacția slujirii adevăratului Dumnezeu.

Andreas Ciupe