VIAȚA ESTE O COMPETIȚIE

Dintotdeauna am privit cu admirație sportivii, mai ales pe cei care fac sport de performanță. După ce am devenit adult am început să mă interesez mai mult despre felul cum se antrenează și se pregătesc acești sportivi deosebiți. Pentru a face parte dintr-un lot sau o echipă de elită trebuie să fie foarte talentați, dar li se cer și niște sacrificii fantastice. Pe lângă toate regulile pe care le cere fiecare domeniu în parte, ei trebuie să fie foarte exigenți cu ei înșiși. Toți dintre cei care au ajuns vreodată să urce pe un podium sau poate să ridice o cupă sau să poarte o medalie la gât, încă din copilărie au decis „să se pună deoparte”, ca să folosesc expresia biblică, pentru ceea ce voiau să ajungă în viață. Când ceilalți copii sau tineri de-o vârstă cu ei își permit să se distreze sau să mănânce ce vor, să doarmă puțin noaptea sau alte capricii care poate par normale sau firești la vârsta lor, adevărații campioni nu-și pot permite așa ceva. Ei tot timpul trebuie să fie atenți la alimentație, odihnă, sănătate ș.a.m.d. Ce să mai spun de antrenament? În fiecare zi ei au câteva ore de antrenament și exerciții. Când antrenorul le cere trei sau patru ore de antrenament pe zi, adevărații campioni se antrenează 5 sau 6 ore. Când colegii pleacă la odihnă, ei mai rămân încă o oră în plus, când alții întârzie la antrenament, ei sunt primii. Dacă vorbim de sportivii de la olimpiadă de exemplu, de neînțeles pentru noi, ei se antrenează patru ani pentru cele 10 secunde de la sprintul de 100 m de exemplu, sau cât durează concursul fiecărei categorii. Este greu de imaginat câtă concentrație, cât sacrificiu trebuie să depună un sportiv de performanță pentru a ajunge la ținta dorită.
Dar scopul meu nu este să vă conving să deveniți sportivi de performanță sau să renunțați la gândul acesta, ci scopul meu este să ne gândim la viața noastră spirituală. Noi credem că Dumnezeu a creat fiecare individ care a trăit, trăiește sau va trăi pe această planetă pentru ca în dimineața dimineților să ajungă la ținta de a fi cu Dumnezeu o veșnicie, unde, după cum ne învață Sfânta Scriptură, „vom primi cununa neveștejită pe care ne-o va da Domnul în ziua aceea.”
Pentru ca noi să primim mântuirea și să intrăm în împărăția lui Dumnezeu, Domnul Isus a făcut totul la cruce, mântuirea este completă prin jertfa de la calvar. Dar apostolul Pavel ne învață că fiecare trebuie să luăm seama să ne luptăm după rânduieli. Dacă ai impresia că oricum vei primi cununa din mâna Domnului Isus, te rog să te gândești la sacrificiul marilor campioni, al adevăraților campioni. Cum putem să credem că noi, stând în fața calculatorului sau cu telefonul mobil în mână, vizionând lucruri lumești, trăind o viață dublă, duminica fiind într-un fel la biserică iar peste săptămâna altfel, vom putea avea parte de raiul lui Dumnezeu? Domnul Isus a plătit un preț așa de scump cu însăși viața Lui, iar înaintașii noștri, eroii credinței (Evrei capitolele 11 și 12) de asemenea au plătit un mare preț pentru a avea parte cu Domnul. Gândește-te sincer, vom putea noi să stăm la masă cu primii creștini, care cântând au intrat în arenele romane, chiar dacă au fost aruncați la fiare sau arși pe rug? Vom putea noi să stăm în fața Prințului Cerului, Domnul Isus, care a părăsit slava cerească, care fără să aibă păcat a plătit prețul păcatului nostru murind în chinuri groaznice pe cruce?
Viața este o competiție, dar nu o competiție unii împotriva altora, ci cu noi înșine, cu firea noastră pământească, pe care trebuie s-o răstignim în fiecare zi. Să respingem păcatul care ne înfășoară așa de lesne, cum ne învață Scriptura. Aici iarăși avem o problemă, chiar și apostolul Pavel recunoaște că nimic bun nu locuiește în noi, așadar ce e de făcut? Soluția lui Dumnezeu a fost să trimită în inima noastră Duhul Său cel Sfânt, ca omul să fie schimbat din interior spre exterior.
Dacă până azi ai crezut că poți merge oricum pe calea spre cer, gândește-te la adevărații campioni, la sacrificiul lor. Dacă ei pentru o medalie sau un nume care trece plătesc un preț așa de mare, noi pentru a fi o veșnicie în rai cu Dumnezeu chiar nu avem nimic de făcut?
Îmi doresc din toată inima să ne întâlnim la linia de sosire și sunt sigur că vom exclama împreună: S-a meritat! Cu deosebită apreciere, al tău împreună călător spre veșnicie.
Cristinel Bojor