ZIUA DE MÂINE SE VA ÎNGRIJORA DE EA ÎNSĂȘI

Acestea sunt cuvintele Mântuitorului din evanghelia după Matei
(6:34). În context este vorba despre îngrijorarea cu privire la hrana
zilnică și la îmbrăcăminte, dar înțelegem că principiul exprimat de
Hristos aici se poate aplica la orice fel de îngrijorare.

În ultimii doi ani au apărut pe lângă
îngrijorările obișnuite pe care le avea lumea mai
înainte alte mai noi forme de îngrijorare și de anxietate.
Pe acestea generațiile care sunt astăzi în viață nu
le cunoscuseră încă. Mulți se tem de pildă că se vor
îmbolnăvi, alții se frământă ce măsuri vor mai lua guvernele
lumii iar alții își fac griji cu privire la economia
țării și la siguranța locului de muncă.
DE CE SĂ NE FRĂMÂNTĂM MINTEA?
Din Matei capitolul 6 înțelegem că sunt unele
lucruri care sunt și altele care nu sunt sub controlul
nostru: „Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorânduse,
poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui?”
(Mt 6:27) Dacă oricum nu putem schimba nimic, ce
rost mai are să ne frământăm mintea? Ceea ce e sub
controlul nostru e trăirea și atitudinea noastră față
de Dumnezeu și față de semeni. Ceea ce nu e sub
controlul nostru sunt împrejurările în care ne aflăm.
Împrejurările sunt în mâna lui Dumnezeu.
Să nu ne imaginăm însă că Domnul ne este
dator să ne creeze împrejurări favorabile și că toate ar
trebui să ne meargă ca pe roate. El ne poartă de grijă
în ciuda împrejurărilor nefavorabile. Dacă Dumnezeu
a hotărât să trecem prin boală, ne va purta de
grijă acolo, dacă vrea să trăim în lipsuri sau în ocări și
persecuții ne va purta de grijă și acolo.
SĂ AVEM GÂNDUL VEȘNICIEI
Însă dacă credem că ni se datorează să fim
întotdeauna sănătoși și prosperi, dacă gândul veșniciei
e departe de noi, cu siguranță că vom intra în disperare
sau alte probleme asemănătoare când așteptările
noastre nu se duc la îndeplinire. Șă nu ne legăm așadar
inima de nimic din lumea aceasta, nici de posesiuni,
nici de poziție, nici familie, nici chiar de propria viață
și sănătate. Toate acestea sunt în mâna lui Dumnezeu
și El le dă cui vrea și când vrea. Hristos nu ne promite
lux, ci doar strictul necesar vieții: „Nu vă îngrijorați
dar, zicând: ‘Ce vom mânca?’ sau: ‘Ce vom bea?’ sau:
‘Cu ce ne vom îmbrăca?’ Fiindcă toate aceste lucruri
neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți
trebuință de ele. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu
și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se
vor da pe deasupra.“ (Mt 6:31–33)
Cât despre cei de afară, să ne rugăm pentru
ei. Cu toții suntem suflete create de Dumnezeu după
chipul și asemănarea Lui. Pe toți ne vrea în turma
Lui. Dacă avem motive să credem că cineva vrea să ne
facă rău e pentru că acea persoană nu Îl cunoaște cu
adevărat pe Hristos și este robită de păcat. În aceeași
situație am fost și noi odată și Domnul ne-a salvat. Să
o facă Domnul și pentru ceilalți! Așadar nici aici nu
merită să ne îngrijorăm, ci să ne rugăm pentru acești
oameni și să le arătăm dragoste.
SĂ NE ÎNGĂDUIM UNII PE ALȚII
Am avut însă neplăcerea de a vedea un rău
mare între creștinii de azi. În loc să ne îndemnăm
și să ne încurajăm reciproc, când își exprimă cineva
îngrijorările se găsește totdeauna cineva să râdă și să
zică: „Cum? Ție ți-e frică? De așa ceva?” De parcă lor
nu le-ar fi frică niciodată… Oare așa ne învață Sfintele
Scripturi? Nu ne învață mai degrabă să ne îngăduim?
Apostolul ne îndeamnă: „Noi, care suntem tari, suntem
datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi și să nu ne
plăcem nouă înșine” (Rom. 15:1). Dacă ne considerăm
mai tari, haideți să nu îi batjocorim pe cei slabi, ci să îi
ajutăm și sprijinim cu toată dragostea.
Vasile Dan