ZIUA DE MUNCĂ DE 8 ORE

Fiecare dintre noi muncim într-un fel sau altul, dar pentru aceasta avem nevoie de timp. Timpul e la fel pentru toată lumea, format din 24 de ore. Pe măsură ce înaintăm în vârstă ne dăm seama că viața este scurtă, timpul trece. Dar de fapt nu timpul trece, ci noi trecem. Acul care indică timpul pe cadranul vieții noastre se învârte doar într-o singură direcție: înainte, mereu înainte. Se naște întrebarea: cum s-a ajuns la ziua de muncă de 8 ore?

Pe 23 iunie 1906 Robert August Bosch a fost unul dintre primii industriași din Germania care a introdus ziua de muncă de 8 ore la compania lui din Stuttgart. Programul de lucru era de la 8 dimineața până la ora 6 seara cu o pauză de masă de 2 ore. Săptămâna de lucru era de 48 de ore, se lucra și sâmbăta. Chiar Bosch mărturisea: „Am introdus foarte devreme timpul de lucru de 8 ore […] pentru că l-am considerat cel mai economic și cel mai benefic pentru menținerea muncii umane.”
Revoluția industrială a început în Marea Britanie și s-a răspândit în Europa și Statele Unite ale Americii în primele decenii ale secolului al XIX-lea. Muncitorii erau nevoiți să lucreze între 10 și 18 ore pe zi.
Primul care a sugerat ca programul de lucru să fie de 8 ore a fost britanicul Robert Owen în 1817 sub deviza: „munca de 8 ore, 8 ore de recreere și 8 ore de odihnă”. Această inițiativă de reducere a programului de lucru la 8 ore nu a avut izbândă, autoritățile de la acea vreme susțineau că doar femeile și copiii pot să lucreze doar 10 ore pe zi, dar bărbații trebuie mult mai mult.
În 1872, circa 100 000 de oameni din New York au manifestat cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore. Iar pe data de 1 mai 1886, în Chicago au ieșit în stradă în jur de 90.000 de oameni, dintre care circa 40 de mii erau în grevă și au cerut „ziua legală de muncă de 8 ore”. Muncitorii au câștigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără să li se micșoreze salariul. Ziua de 1 mai este considerată Ziua Internațională a Muncii, sărbătorită în întreaga lume.
Timpul normal de muncă în Austria este reglementat prin Legea Federală cu privire la timpul de lucru – Bundesgesetz vom 11. Dezember 1969 über die Regelung der Arbeitszeit (Arbeitszeitgesetz), StF: BGBl. Nr. 461/1969, textul integral poate fi găsit aici: https://www.jusline.at/gesetz/azg
Legea reglementează timpului normal de muncă de 40 de ore pe săptămână, opt ore pe zi, 5 zile pe săptămână. Legea definește programul de lucru ca fiind timpul în care angajatul se află la dispoziția angajatorului. Timpul în care angajatul nu se află la dispoziția angajatorului este denumit timp liber.
Există anumite limite pentru cât de mult putem lucra în timp de 24 de ore pe zi. Dacă lucrați în ture, noaptea sau duminica, programul normal de lucru este de 38 sau 36 de ore pe săptămână. Durata și dispoziția orelor de lucru zilnice și săptămânale trebuie menționate în contractul dumneavoastră de muncă.
Există și timp flexibil de muncă în Austria (Gleitzeit). Timpul flexibil de muncă este încheiat în formă scrisă un acord cu privire la un program de muncă flexibil, acolo unde firma este de acord. Cadru de muncă flexibilă înseamnă începutul zilei de muncă mai devreme și sfârșitul zilei de muncă mai târziu.
A venit vremea în Austria, în perioada pandemiei, să poți lucra de acasă. Munca la domiciliu nu poate fi impusă de către angajator și nici nu poate fi inițiată de către salariat/salariată. Homeoffice trebuie să fie întotdeauna cu acordul ambelor părți.

În Portugalia, recent a apărut o lege prin care li se permite angajaților care au copii să lucreze de la distanță pe termen nelimitat, fără a solicita aprobarea prealabilă a angajatorilor, până când copilul lor împlinește vârsta de opt ani. Companiile care au peste 10 angajați s-ar putea confrunta cu amenzi dacă șeful contactează angajații în afara orelor de muncă prin sms sau e-mail.
În Norvegia Legea Mediului de Muncă prevede limite pentru cât de mult puteți lucra în timpul celor 24 de ore pe zi și pe săptămână. Programul normal de lucru este de 9 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână. Dacă lucrați în ture, noaptea sau duminica, timpul de lucru este de 38 sau 36 de ore pe săptămână.
Orele suplimentare în Austria sunt de maxim două ore pe zi, cinci zile pe săptămână, pe lângă aceasta alte 60 distribuite pe parcursul întregului an. Totuși, numărul de zece ore săptămânal cât şi numărul maxim de 10 ore de muncă pe zi nu trebuie să fie depășite. Prin contractele colective de muncă şi convențiile colective interne la nivel de unitate, în anumite condiții, pot fi permise adițional ore suplimentare.
PAUZE
La o zi de lucru care depășește 6 ore, pauza trebuie să nu fie mai mică de 30 de minute. Timpul destinat pauzei nu reprezintă timp de muncă. În cazul programului de lucru continuu sau a organizării acestuia în mai multe schimburi, trebuie acordate pauze scurte plătite. La executarea muncii grele de noapte, fiecărui schimb i se cuvine o pauză plătită de zece minute.
În Norvegia, dacă lucrați 2 ore în plus față de programul de lucru obișnuit, aveți dreptul la o pauză de odihnă de 30 de minute, aceasta fiind considerată timp de muncă.
Timp de odihnă: „Între zilele de muncă trebuie să se acorde un timp neîntrerupt de odihnă, de cel puţin 11 ore. La sfârşitul săptămânii, angajaţilor li se cuvine o pauză neîntreruptă de 36 de ore. Sunt posibile excepţii stipulate în contractele colective de muncă şi regulamentul intern. În acest caz în săptămâna calendaristică respectivă angajaţii vor beneficia de o pauză de 36 de ore din timpul zilelor de muncă. Dacă odihna de la sfârşitul săptămânii (Wochenruhe) va fi întreruptă în decursul celor 36 de ore, înainte de începerea următoarei săptămâni de muncă, angajaţilor li se va oferi timp de repaus compensatoriu. Durata acestuia corespunde timpului utilizat pentru muncă din cele 36 de ore destinate odihnei. Conform Legii privind Reglementarea Timpului de Muncă și Contractului Colectiv de Muncă, dreptul la repaus compensatoriu nu afectează dreptul la achitarea orelor suplimentare.” Pentru mai multe detalii puteți consulta broșura ÖGB, ediția 2021 în limba română.
Wolfgang Katzian, președintele Uniunii Sindicale din Austria spune foarte hotărât: „Condiții echitabile de muncă și remunerare corectă nu întotdeauna reprezintă ceva de la sine înțeles. Doar cei care își cunosc drepturile, le pot cere.”
Ai drepturi, încearcă să le cunoști! A-ți cunoaște drepturile înseamnă a fi un om puternic. Îmi amintesc de perioada când nu am avut drept de muncă în Austria, am fost nevoit să aștept. Dacă ai dreptul la muncă e bine să lucrezi. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Căci, …cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce” (2 Tes. 3:10). Cea mai scumpă comoară pentru om este munca „… dar comoara de preț a unui om este munca” (Prov. 12:27). Trebuie să ne dăm seama că „… munca este un dar de la Dumnezeu” (Ecles. 3:13), cu alte cuvinte să ai dragoste de a munci este un dar. Cine lucrează va avea belșug și va prețui munca altora „… dar oamenii care umblă după lucrurile de nimic sunt fără minte”(Prov. 12:11).
Ghiță Bujdei